Hermannstadt

Cum e primăvara în Sibiu? Solară, cu verde crud și muguri ce anunță bucuria vieții! Un loc minunat unde ne petrecem, în fiecare an, câteva zile, de sărbători.

Călătoria cu trenul, deși lungă, e totdeauna plăcută: muzica roților de tren și peisajele ce se derulează ca-ntr-un film fotografic înaintea ochilor noștri au un farmec aparte. Eu și Marius ne bucurăm ca niște copii, de fiecare dată când pornim la drum.

Muzeul Astra este un parc natural maaare. Ne plimbăm făcând poze, nestingheriți, pe aleile largi, întortocheate. Descoperim căsuțe țărănești, ascunse printre copaci pe ale căror ramuri țopăie specii bizare de păsări micuțe, colorate.

Morile de lemn și lacul albastru, tăinuite în mijlocul pădurii, fac ca peisajul să pară ireal, mai ales că în zare se zăresc coamele înzăpezite, cețoase, ale Munților Făgăraș.

Trecem încântați pe podețe de lemn, pe sub care curg firișoare de râu; flori delicate, de primăvară, se ițesc timid printre firișoarele de iarbă deasă. Narcise galbene, flori albe de cireș, sălcii mătăsoase și băncuțe din lemn cioplit, pe care ne odihnim.

Grădină Zoologică se află chiar lângă Muzeul Astra, însă este o dezamăgire: câteva animăluțe și păsări nefericite stau închise într-un perimetru restrâns. Atmosferă dezolantă…

Orășelul cu străduțe înguste seamănă întrucâtva cu Sighișoara: drumușoare pavate cu piatră cubică, căsuțe colorate, cu obloane de lemn și acoperișuri din țiglă, cu lucarne ce mijesc ochi somnoroși către sutele de turiști care se plimbă prin Centrul Vechi, sau iau masa la terasele ce te îmbie cu felurite gustări. Copiii se joacă printre artezienele ce țâșnesc neașteptat, spre veselia lor. La răstimpuri, fugăriți de pici năzbâtioși, porumbeii își iau zborul de pe pavaj, pt. a reveni să ciugulească meiul aruncat pe jos.

Podul Mincinoșilor, arcadele misterioase și scările de piatră sunt alte treceri prin labirintul acestui orășel desprins din alt veac, unde, cu siguranță, vom reveni cu drag.

Lasă un răspuns