Sighișoara medievală

Mă uit peste poze și încerc să-mi amintesc… Senzația de libertate, asta e! Hoinăreală și entuziasm de trubadur. Fiecare colțisor din Sighișoara este o descoperire, este uimire! Eu și Marius hotărâserăm să avem un weekend plin. Așa că, am decis să luăm trenul personal de vineri noapte.

Trenul face cam 7 ore din București până în Sighișoara, așadar, pe la 1 noaptea urma să ajungem la destinație. Călătoria a fost liniștită, per total, însă, pe la miezul nopții ne-am trezit cu niște indivizi dubioși în compartiment.

Au salutat și și-au lăsat hainele, după care au ieșit pe culoar. La scurt timp, un miros chimic a invadat atmosfera, spre neliniștea noastră și a călugărițelor care se aciuaseră în același compartiment cu noi, speriate de aspectul îndoielnic al „domnilor” de pe culoar. Am deschis fereastra rapid, sprayul toxic pulverizat de ei ieșind pe geam. Ulterior, am aflat că așa operau șuții, pe trenuri de noapte. De atunci, am hotărât să nu mai călătorim noaptea, în astfel de condiții.

Târziu în noapte, aruncând priviți speriate peste umăr, am străbătut orașul și ne-am cazat la pensiunea noastră de suflet. Urma ca a doua zi să hoinărim după bunul nostru plac prin Sighișoara – ne propuseserăm să facem o nouă tură foto, pentru a descoperi orășelul cu alți ochi.

Din Turnul Cetății, orașul se desfășoară panoramic înaintea ochilor tăi: Târnava curge domol, un firicel de un albastru strălucitor în soarele de toamnă; labirintul de așezări cu acoperișuri din țiglă veche, pădurile ce parcă ascund castele misterioase, totul te poartă către un tărâm din alt timp…

O plimbare prin Sighișoara este modul ideal de a-ți petrece un weekend: o iei la pas pe străduțele înguste, acoperite cu piatră cubică, și nu știi ce să admiri mai întâi: clădirile micuțe, viu colorate, albastre, portocalii și verzi, ieșite parcă din file de poveste, felinarele agățate la câte un colțisor, ce ascund în ele pâlpâiri mierii din soarele toamnei…

Obloane de lemn somnoroase, turnuri bizare și cetăți tăcute, 1001 de scări din piatră, ce urcă și coboară ca-ntr-un dans, orologii vechi în care Timpul se odihnește…

O bicicletă sprijinită de un zid vechi, îmbrăcat in iederă deasă, dovleci copți și frunze de aur, un pub cochet, cu gustări delicioase și turiști veseli!

Câteva mere roșii, agățate pe ramuri golașe, pictate în negru, se conturează pe un cer albastru intens…dealuri molatice, cu căsuțe din care ies crâmpeie de fum alb, o ceață fină, risipită deasupra pădurii … cântecul unui cocoș în depărtare și aerul rece care te înviorează dis-de-dimineață … ăsta e farmecul, de la mansarda unei pensiuni de vis:).

Sighișoara este o poveste misterioasă, aici e locul perfect să o trăiești!

Lasă un răspuns