Tură foto Munții Baiului – Padina – Șaua Strunga

Weekendul trecut s-a ivit ocazia să mergem la Bușteni, cu câțiva amici pasionați de fotografie. Nu am stat mult pe gânduri și, echipați cu tot ce ne trebuia (de la parazăpezi până la frontale), am pornit la 7:00 dimineața din Bucuresti, în aventura organizată de Răzvan Buluș.

După aproape 2 ore de mers cu mașina, pe la ora 9:00 am ajuns și ne-am cazat la o pensiune cochetă – o miniatură în stil Peleș, plină de ghiocei delicați, ce se iveau pretutindeni, de-ți topeau inima.

Prima drumeție a fost spre Azuga. Sub un cer înnourat, cu lapoviță și vânt șfichiuitor, am urcat cu telegondola, până la 1540 m altitudine. De acolo, am pornit asemenea unor exploratori polari, pe Munții Baiului, spre Sorica (1601 m) și Urechea (1715 m).

Pe măsură ce înaintam, ceața devenea din ce în ce mai deasă, abia vedeam la 2 metri în jurul nostru. Ne-am plimbat cam 2 ore prin întinderile înzăpezite, încercând să facem și câteva fotografii. Uneori, vedeam în lateral cum se deschideau prăpăstii deasupra cărora pluteau cețuri albe.

La un moment dat, pentru a reveni pe drumul de întoarcere, ne-am încumetat să alunecăm pe pantele abrupte, într-un joc de-a săniuța. Cu o entorsă recentă, care îmi învinețise glezna, am reușit, spre uimirea mea, să urc fără probleme (inclusiv a doua zi), asta numai datorită bocancilor – Go North Face – where the winds hit heavy on the borderline!

La coborâre, am făcut un popas pentru a lua masa la un restaurant local cam aglomerat, Cramele Halewood-Pivnițele Rhein. Mâncare bună, vinuri rubinii și atmosferă plăcută, într-un decor tradițional – lemn masiv, butelcuțe de vin alături de cupe metalice ascunse în firide și… o blană de urs atârnată pe pereți, la al cărui cap se holbau prichindei curioși, exclamând: „Nu e în viață!”

Am revenit cu mașinile în Bușteni, unde nu am ratat vizitarea încântătorului Castel Cantacuzino, ce găzduia tablourile hipnotice ale pictorului Andrei Gamarț – himere dantești oglindeau zbaterea sufletului între tenebre și lumină. Arhitectura și atmosfera aristocrată a întregului loc, încărcat de istorie, e potențată și de priveliștea incredibilă a Bucegilor, ce-ți taie respirația.

Pe seară, la pensiune, cine a mai rezistat, a stat la povești și jocuri amuzante până târziu în noapte, lângă un grătar delicios.

A două zi dimineață, ne-a trezit lătratul unui câine foarte ambițios, din ograda alăturată. Mmm… O privire pe geam și ne-am revenit: se zăreau crestele albe ale munților, peste care pluteau doua acvile de munte. După cafea, a ieșit și soarele din nori, așa că ne-am echipat și am pornit către Padina.

Am străbătut oarece drumuri pline de hârtoape și pietriș, pe alocuri. Peisajul se schimba cu repeziciune si, la un moment dat, mașinile s-au oprit pentru un scurt popas. Nu se auzea decât zumzetul shutterelor.

După 1 oră și jumătate, am ajuns la destinație. Unii au preferat să rămână pe platou (1525m), pentru a merge să viziteze împrejurimile, inclusiv Peștera Padina.

Majoritatea am optat pentru traseul ce duce către Șaua Strunga. A fost un urcuș mai abrupt la început, a trebuit să ne oprim la răstimpuri, pentru a ne recăpăta suflul.

Păseam pe valuri de ceață rece, lăsând în urmă întinderi de brazi argintii și culmi solitare, ori câte o stână părăsită, prin care numai vântul își plimba mantia cu sclipiri de diamonds and rust…

Semnul cruce roșie-linie roșie se ivea ca Morgan Le Fay dintre cețuri, dispărând misterios, pentru a fi redescoperit, din vreme în vreme…

Am ajuns la refugiul Șaua Strunga (1904 m) mai repede decât estimasem inițial.

După un popas de 30 de minute, am făcut coborârea, de data asta fotografiind peisajul fabulos ce se desfășura înaintea ochilor noștri. Câte drumuri în alb poți desluși în broderia muntelui?

Potecuța ce șerpuia înaintea noastră avea proaspăt imprimate urmele de uriaș ale unui ciobănesc, care coborâse înaintea noastră la Cabana Padina, atras de aromele îmbietoare ale meniurilor tradiționale, pe care le puteți savura acolo, în tihnă.

În aceasta excursie eu am fost echipată cu aparatul meu de suflet Canon 40D și obiectiv Canon 18-200mm, iar Marius a avut la el atât Canon-ul lui cat și noua achiziție, Fujifilm X100T, despre care este atât de încântat încât a scris un blog separat, unde aveți ocazia să vizionați și restul fotografiilor.

Lasă un răspuns